Fără titlu….

Astăzi mi s-a făcut un dor imens de ai mei, de mama mai ales. Nu ştiu de ce, dar mă gândesc că toate aceste stări vin din teamă…Nu ştiu dacă teamă este ceea ce simt dar cred ca aşa definesc starea me acel mai bine.

De ceva timp am început să desfăşurăm acţiuni legate de nuntă….eu cu iubii dubii…şi cum părinţii mei sunt departe nu mă simt în regulă. MI-E GREU! parcă simt că toate aceste planuri mă fac să simt că nu mai sunt copil la părinţii mei, că dintr-o dată cresc…că ii pierd …Nu ştiu cum să explic…

Nu mă tem de ideea de căsătorie, căsnicie, jurământ pe vecie în faţa Domnului pentru că suntem de 7 ani împreună, locuim împreună de 4….dar simt ca nu mă regăsesc în toată situaţia asta. Aş vrea sa stau în braţele mamei şi să-i povestesc ideile mele, planurile, dorinţele, visele…m-aş simţi altfel…Şi acum i le povestesc dar am nevoie de mângâierea ei, de braţele ei care să mă cocoloşească tare tare…

Da…cred că mă tem de ideea că poate nu mă voi mai simţi copil. ….copilul alor mei…că vom fi cumva la egalitate …voi fi şi eu căsătorită …cu familia mea proprie…

Cred că multe din fete au aceleaşi sentimente ca şi mine.Oare când trec? Oare trece teama sau rămâne?

Ştiu , sunt conştientă în adâncul meu că pentru părinţii mei voi fi mereu copilul lor….şi acum vor avea şi un băiat…dar nu pot schimba ce simt acum…

Voi cum v-aţi simţit şi ce temeri au existat în viaţa voastră înainte de nuntă?

Imagine

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s