Secţia pediatrie Călăraşi!!!

Secţia de pediatrie Călărăşi! În timp ce parlamentarii se războiesc pe la tv, zeci de copilaşi care îşi caută sănătatea la spital , mai rău se îmbolnăvesc acolo! Ca-n vorba din popor: ţara arde şi baba se piaptănă!
„Dragi” parlamentari ştim că domniile voastre nu calcă şi nu o să calce vreodată prin aceste spitale, dar o minimă decenţă meritam şi noi aştia din clasa prostimii…noi cei care nu visăm măcar să ajungem vreodata la clinici particulare la care dvs aveţi acces.

În fiecare luna plătim la sănătate timp de zeci de ani…acces la medicamente compensate avem din ce în ce  mai greu, analize gratuite canci (zero), condiţii în spitale =vise. În schimb ne implementaţi acele carduri de sănătate – marea majoritate din noi tot nu ştim ce e de facut cu ele-, în loc să investiţi în aceste locuri care fac parte dintr-un scenariu de groază! Doar că scenariul e cât se poate de real şi e trăit de nişte suflete nevinovate şi de mamele şi familiile lor care caută ajutor .

E frumos aşa „domnilor”?
994111_680779332032441_1122427364498694939_n

10354743_680780268699014_982496675255042473_n

10404202_680779188699122_3259533652680527360_n

10426724_680779875365720_1997104411914471393_n

10931509_680780432032331_3355896391336594574_n

10945753_680779082032466_5424036380568868317_n

Boboteaza

Boboteaza

Botezul lui Iisus Hristos într-o icoană ortodoxă

Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifaniecare se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.[1]

Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume aFiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).

Tradiția

Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea lui pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană decămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii dinIerusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.

În tradiția românească

În localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele. Înainte de regimul comunist, această datină exista și la București, Patriarhul coborând Calea Victoriei de la Palatul regal până la Dâmbovița, unde pocăiții, îmbrăcați în halaturi albe, se aruncau în apa înghețată pentru a o ridica.

Această tradiție face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare preluate în creștinism din tradițiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.[1]

Sursa: Wikipedia

Reading now : Dragostea durează 3 ani

Dragostea_dureaza_3_ani3dragostea-dureazaurl

Cateva citate :

„Oare poţi să fii fericit şi, dacă da, la ce oră?”

„Oamenii mor de dragoste, în fiecare zi, pentru „legături extraconjugale”. Deseori, vă întâlniţi pe stradă cu femei care nu vă impresionează prin nimic, pentru că îşi ascund în străfundul lor secretele; însă, uneori, le veţi vedea plângând fără niciun rost, în faţa unui serial de doi bani, sau schiţând un surâs magnific, în metrou, şi atunci o să vă daţi seama ce vreau să spun. Adesea, situaţia este neechilibrată: o femeie celibatară iubeşte un bărbat însurat, iar el nu vrea să-şi lase nevasta; e ceva îngrozitor, abject, banal.”

„Cele mai urâte fraze din lume sunt două: „trebuie sa vorbim ceva” şi „vreau să rămânem prieteni”. Cel mai nostim e că rezultatul lor e întotdeauna opus şi pun capăt atât conversaţiei, cât şi prieteniei.”

„Bărbatul este un animal nesatisfăcut, care ezită între mai multe frustrări. Dacă femeile ar fi şmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată viaţa.”

„Sunt un om mort. În fiecare dimineaţă mă trezesc cu un chef de somn imposibil de stăpânit. Mă îmbrac în negru fiindcă sunt în doliu după mine însumi. Port doliu după omul care aş fi putut fi.”

„Există un lucru mai rău decât acela de a fi cu tine: să fiu fără tine.”

„Descopăr că, pentru a rămâne îndrăgostit, e nevoie ca în fiecare din noi să existe o părticică de insesizabil. Trebuie să refuzi platitudinea, ceea ce nu înseamnă să născoceşti tresăriri artificiale şi cretine, ci să ştii să fii uimit în faţa miracolului fiecărei zile. Să fii generos şi simplu. Eşti îndrăgostit în ziua în care pui pastă de dinţi pe altă periuţă decât a ta.”

Despre Anul Nou

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic.

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou,în timp ce la multe popoare antice din emisfera nordică, anul începea la 1 martie.

În liturghia romano-catolică 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun; astfel, această zi este dedicată Fecioarei Maria. În același timp, în a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul, potrivit religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză:Réveillon).

Obiceiuri și tradiții

Grecii fac o prăjitură tradițională în care pun bani. Persoana care găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost transmis și în anumite regiuni ale României.

Evreii din Israel mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce.

Italienii încep cina mâncând o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an se obișnuiește să se arunce cupa pe fereastră.

Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, însemnând ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului. Obiceiul a fost preluat de numeroase țări latino-americane.

În România, în mod tradițional nu se aruncă nimic din casă în prima zi a Anului Nou pentru că, procedând astfel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi din an nu se iese din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (potrivit tradițiilor, persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde ghinion). În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, pentru că aceasta are toate șansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anul_Nou